Elena Vlădăreanu | © foto din arhiva autoarei
e locul în care, în fiecare vineri, puteți citi cele mai noi producții literare românești. Selecția are în vedere vocile contemporane esențiale, propunându-și să servească publicului larg drept scurtătură spre inima literaturii, iar editorilor străini în căutare de tinere talente, liant către scena nouă autohtonă.
Nume: Elena Vlădăreanu
Data nașterii: 2.02.1981
Locul nașterii: Medgidia
Domiciliu actual: București
Cărți publicate: din confesiunile distinsei doamne m. (colecția underground carmen, 2001), pagini (Timpul, 2002), fisuri (Pontica, 2003), europa. zece cântece funerare (Cartea Românească, 2005), spațiu privat. a handbook cu treizeci și trei de ilustrații de Dan Perjovschi (Cartea Românească, 2009), spazio private (Pietre Vive, 2016), non stress test, (Casa de pariuri literare, 2016).
Câteva cuvinte: [...] trimit un fragment dintr-un text la care lucrez acum, titlul de lucru este Muncă. Bani. Timp liber. Fragmentul este din Bani.
Muncă. Bani. Timp liber
Să vorbim puţin despre bani.
Să vorbim puţin despre muncă.
Să vorbim puţin despre timp.
Cât costă arta?
How much?
Quanto?
Combien?
Coûte qu’il coûte.
50 de dinari pe zi. 100 de euro
M-am gândit în fiecare zi la aceşti bani
50 de dinari. 100 de euro.
Care este cel mai potrivit moment să primeşti bani.
Ii găseşti în cameră când ajungi
Ii primeşti când începe conferinţa şi semnezi
Poate în plic în sacoşa de participant
Desfăcut fiecare plic
Nimic
Nimic
Nimic
Ambasadorul comisiei europene are onoarea să vă invite la reşedinţa sa
Suntem onoraţi să vă invităm la cocteilul de deschidere
Cu respect din partea CE
O cană de porţelan tunisian steag albastru 12 stele
Nici un plic cu 50 de dinari
Fundă albastră pe toartă.
Măcar mâncăm bine.
Stăm în hotel de patru stele şi ne îmbuibăm.
Vorbim despre libertatea artei şi ne îmbuibăm.
Ne plimbăm prin ţară cu autocar de patru stele.
Capete de cămile şi de oi şi de vaci şi de alte animale cu copita despicată
Pe marginea drumului.
Copii rupţi în cur.
Kerouan, studenţi ieşiţi pentru picnic la marginea deşertului.
Imediat întrebările:
O faci pentru bani?
Scrii pentru bani?
Eşti artist pentru bani?
Nu eşti mulţumit?
Uite ce condiţii bune! Nu ai văzut sărăcia din jur?
Nu ţi-e puţin obrazului să te plângi?
Când aveam douăzeci de ani era cineva care îmi spunea tot timpul:
Voi, artiştii, sunteţi nişte paraziţi. Meritaţi să fiţi împuşcaţi.
Eu dacă aş avea o armă v-aş împuşca pe toţi.
