Deutsche Kriminalliteratur: Zwischen Provinz und Gesellschaftskritik

Crimă și lovituri cauzatoare de moarte, instincte criminale și motive josnice - printre primele zece titluri ale listelor de bestseller-uri din comerțul cu carte german se găsesc aproape întotdeauna și romane polițiste sau thrillere. Între 30-40% din beletristica publicată anual în Germania sunt reprezentate de literatura de suspans. Termenul este însă oarecum vag: Aici intră toate titlurile pe care editura le etichetează ca atare - pe lângă romanele polițiste și thrillere apar pe alocuri și genuri precum fantasy, science fiction sau horror.

Cea mai mare parte dintre ele sunt traduceri, predominant din Anglia și SUA. Însă numărul romanelor polițiste și al thrillerelor germane a crescut odată cu noul mileniu considerabil.

Povești cu crime în mediul familiar

De mai mulți ani, așa numitele romane polițist-regionale sunt foarte îndrăgite: povești cu repere pronunțat regionale, preferabil cu personaje excentrice, adesea cu un stil strident-hazliu. Cazul propriu-zis ajunge repede în plan secund. Se pare însă că, între timp, harta Germaniei a fost epuizată. În schimb, acțiunea este plasată cu aceleași tipare narative în țările vecine: în Provența, Bretania sau Toscana, deci în regiunile turistice îndrăgite de clasa mijlocie cititoare de romane polițiste.

Foarte asemănătoare din punct de vedere narativ și stilistic cu romanele polițist-regionale sunt romanele polițiste croite pe anumite grupuri țintă: fie vorba de romane polițiste cu pisici, câini sau porci, tufe de soc conducând anchete sau romane polițiste pentru băutori de ceai, gurmanzi și iubitori de vinuri, lista este practic inepuizabilă. Și thrillerele sunt o categorie prestabilită în literatura de suspans germană. Modelate în fel și chip după exemple anglo-americane, ele au în plus o înclinație către metode de ucidere mai drastice și întorsături demențiale.

Încrengături de politică, economie și infracțiuni

Însă dincolo de listele cu bestselleruri, se poate observa o imagine cu totul diferită. În iulie 2015, Havarie von Merle Kröger se afla pentru a doua oară consecutiv în vârful ierarhiei Krimizeit, publicată lunar de critici și experți în romane polițiste în săptămânalul Die Zeit. Romanul construit aproape ca un film abordează chestiunea actuală a refugiaților și, prin stilul concentrat și complex, aduce dovada generozității cu care se poate aplica eticheta de „roman polițist”.

Că o plasare concretă a acțiunii într-o regiune identificabilă nu trebuie neapărat să păcătuiască prin banalitate, ne arată romanele polițiste din seria Frankfurt ale scriitorului Jakob Arjouni, decedat în 2013, sau romanele polițiste cu acțiune istorică și contemporană ale lui Robert Brack. La fel de profunde sunt romanele lui Christine Lehmann, autoarea care a creat odată cu Lisa Nerz unul dintre cele mai captivante personaje feminine din literatura polițistă germană, și cele ale lui Robert Hültner.

Memorabili datorită stilului și relevanței sunt în continuare și vechii maeștri ai genului precum Frank Göhre, unul dintre puținii reprezentanți germani ai noir-ului - o subspecie a romanului polițist - sau Detlef B. Blettenberg cu poveștile sale cu caracter global despre relația dintre economie, politică și infracțiuni.

O privire dincolo de granițele țării și asupra încrengăturilor internaționale aruncă și Oliver Bottini în noul său thriller Ein paar Tage Licht (Câteva zile de lumină -n.t.) despre traficul cu arme, Bernhard Jaumann în romanele sale care se petrec în Namibia sau André Georgis în romanul său de debut Tribunal, un thriller politic pe fondul războiului din Kosovo. Acțiunea din Schwarzblende (Stor negru - n.t.) al lui Zoë Beck se petrece exclusiv la Londra, un roman despre terorism și instrumentalizarea mass-media. Iar Max Annas ajunge cu romanul său de debut Die Farm (Ferma - n.t.), țesut precum o piesă de teatru de cameră, în Africa de Sud. Portretul pătrunzător al unei societăți profund scindate a fost distins cu Premiul German pentru Roman Polițist în 2015. Un solitar este și rămâne Friedrich Ani, care în romanele sale polițiste le dă voce celor marginalizați social.

O confruntare literară cu realitatea

Autorii enunțați au ca trăsătură comună abordarea extrem de serioasă a romanului polițist ca gen literar. Pentru ei, romanul polițist, respectiv thrillerul, sunt formate potrivite pentru a pune la îndoială politica, societatea, economia și zona infracțională, cu tot cu întrepătrunderile și încrengăturile lor. „Autorii exploatează potențialul literaturii polițiste”, spune Sonja Hartl, redactor șef al revistei Polar Noir. Tobias Gohlis, purtător de cuvânt al juriului care stabilește clasamentul Krimizeit, subliniază: „Aici nu găsim un realism figurativ primitiv. Autorii se confruntă prin mijloace literare avansate și pe căi total diferite cu realitatea noastră.”

Experți din industria de carte sunt convinși: autorii germani de romane polițiste cu adevărat buni experimentează mai mult decât oricând cu limbajul, structura și tematica propusă și se îndreaptă din ce în ce mai mult către probleme politice și sociale. Există în rândul cititorilor un public din ce în ce mai numeros pentru așa ceva. În general, se pare că autorii germani de romane polițiste au înțeles cât de important este să-ți faci meseria bine: se poate constata o profesionalizare în ce privește stilul și limba utilizată, conturarea intrigii și a personajelor. Iar privirea aruncată dincolo de propriul orizont a devenit ceva de la sine înțeles. Astfel, pentru criticul Ulrich Noller scriitorul Zoran Drvenkar (Still, În tihnă, n.t.) este un exemplu pentru noua generație de autori care operează cu ușurință într-un context pop-literatură-cultură global. Granițele genurilor sunt aici din ce în ce mai irelevante, căci este vorba despre o confruntare cu realitatea prin intermediul unor mijloace literare - deci despre literatură.