|© Mihai Surdu
O poveste simplă, dar extrem de dinamică, cu răsturnări de situație ce ar putea încânta chiar și mintea desensibilizată a unui adult blocat între două zboruri pe un aeroport oarecare; așa aș descrie pe scurt cartea lui James Krüss.
Timm Thaler este un băiețel sărac care, colac peste pupăză, rămâne orfan. Nevoit să suporte capriciile unei mame vitrege arhetipale și a fiului ei râzgâiat, Timm își găsește alinarea în tribunele hipodromului la care obișnuia să meargă în fiecare duminică cu tatăl său. Un domn binevoitor, care îl luase în vizor de ceva timp, atras de râsul său curat, magnetic, îi înmânează câteva săptămâni la rând bilete completate cu pariuri câștigătoare. Dar Timm nu știe să umble cu banii; îi pierde, se lasă furat; acasă îi sunt confiscați de o mamă hapsână. Așa că atunci când domnul misterios, mereu serios, îi propune să-i dea lui râsul său molipsitor în schimbul puterii de a câștiga orice pariu, Timm bate palma cu așa-zisul binefăcător fără să stea pe gânduri.
Nu trece mult însă și Timm realizează că afacerea asta cu râsul vândut, care inițial i se păruse grozavă, e mult mai întunecată decât și-ar fi putut închipui; dar e prea târziu. Contractul e semnat, iar clauzele îi sunt destul de potrivnice – o ocazie foarte bună pentru juniori să vadă cum stă treaba cu capcanele juridice în care, fără doar și poate, vor călca sau vor fi la un pas să calce îndată ce vor mai crește puțin.
Mama vitregă și fiul ei neispărvit risipesc peste săptămână fără remușcări banii pe care Timm îi câștigă în fiecare duminică la hipodrom, din care Timm nu primește decât mărunțișul necesar pentru a paria data următoare. Dar chiar și atunci când reușește să pună singur ceva deoparte, fără râs, fără capacitatea de a se bucura de câștig sau confort, viața i se pare searbădă.
Și mai greu este însă faptul că nu are voie să vorbească cu nimeni despre asta.
Cel mai urât lucru pentru Timm a fost că locuitorii de pe alee au devenit tot mai dușmănoși. Lumea vedea în faptul că nu zâmbea un semn de mândrie și de aroganță și-l punea în aceeași oală cu Erwin și cu mama lui. Și pe oală scria cu litere mari: „Proaspăt îmbogățiți!” Lecția a doua pentru cel mic: gura lumii nu tace, nu cercetează în detaliu și nu iartă.
Lecția a treia: vai și amar de cel care nu are cui să spună ce are pe suflet!
Fără familie, înstrăinat de prieteni și vecini, dar mai ales de sine însuși – din băiețelul care îi înveselea pe toți, Timm s-a trezit complet singur, incapabil să se bucure –, eroul decide să pornească la drum în căutarea râsului pierdut. Evident, de aici înainte acțiunile se țin lanț.
|© Editura Arthur
Plăcut tradusă în românește de Iulian Curuia (
Învârte bietul om tocila,/ Bietul tocilar,/ O învârte toată ziua/ Pentru trei biștari// Și merge bietul om pe stradă/ Trăind de azi pe mâine/ Aduceți-i, fetelor, cuțite,/ Să facă bani de pâine.//),
Timm Thaler sau râsul vândut este ușor de urmărit chiar și pentru cititorii fără experiență. De fapt, citind-o, m-am surprins gândind (și nu doar o dată) că ar putea fi una din acele cărți cu ajutorul căreia, copil fiind, treci pe neobservate de la povestiri și basme la orele nesfârșite dedicate romanelor.
Marinari, detectivi, oameni de afaceri, Hamburg, Rio de Janeiro, Italia, Mesopotamia, limuzine, tramvaie zburătoare (!), afaceri cu zahăr, teatru de păpuși, afaceri cu margarină ș.a.m.d.
Așadar, dacă crezi că e gata să facă acest pas, dăruiește-i-o micului tău prieten. Pe lângă expunerea câtorva laturi primejdioase ale capitalismului, de care Jr. ar fi bine să ia cunoștință încă de mic, povestea lui James Krüss mustește de situații comice și deopotrivă pilduitoare, care îl vor ține ocupat de Paști și-l vor distra pe cinste. Fără trafic de date. Fără WIFI.
