Diversitate, contrarii și noi misiuni. Literatura pentru copii și tineret în ...

Eșafodaje de raționamente filosofice și revirimentul artei limbajului în lirica pentru copii întregesc căutarea de sine, antrenantă și totodată plină de trăiri, în jungla luxuriantă a vieții marcate de multiculturalism. Și în anul trecut au apărut circa 9.000 de titluri, cuprinzând și multe preluări din literatura internațională, destinate tinerei generații ce se maturizează într o lume multimediatică.

În cărțile ilustrate, literatura pentru copii se află pe tărâmul său. Într o formulă luxuriantă, Peter Schössow ne propune (în „Wo ist Oma” / „Unde e bunica”) o călătorie în lumea spitalelor, iar Nikolaus Heidelbach (în „Arno und die Festgesellschaft mit beschränkter Haftung” / „Arno și societatea de petrecăreți cu răspundere limitată”) o aniversare exuberantă a zilei de naștere a unui copil, un varieteu celebrând bucuria de a trăi. Jürg Schubiger și Eva Muggentaler tematizează principiul răului sub înfățișarea băiatului celui rău (în poznașa carte ilustrată „Tausend Dummheiten” / „O mie de boacăne”). Thorben Kuhlmann urmărește varianta detaliat-umoristică a cărții ilustrate instructive („Armstrong”). Iar Michael Rohrer povestește (în cartea ilustrată „Der Fluss” / „Râul”) atât ochiului, cât și minții, o parabolă: apa înseamnă viață.
În romanele grafice, în sfârșit acceptate ca fiind parte a literaturii germane pentru copii și tineret, artiști precum Isabel Kreitz adaptează cărți clasice pentru copii („Das doppelte Lottchen” / „Secretul celor două Lotte” de Erich Kästner), iar Sarah Barczyk îndrăznește chiar să abordeze teme insolite sau chiar tabuuri (în povestea unui tânăr transsexual: „Nenn mich Kai” / „Spune-mi Kai”).

Versurile și cântecele marchează copilăria. Deși nu sunt bestselleruri, se bucură de un nou reviriment. Arne Rautenberg, un poet distins cu premii, scrie adesea și cu bună intenție poeme vesele și totodată pline de substanță pentru cei mici („Unterm Bett liegt ein Skelett” / „Un schelet stătea sub pat”). Textele pentru copii ale neuitatei Mascha Kaléko (1907-1975) stau mărturie pentru sentimentul recognoscibil al vieții la Berlin („Träume, die auf Reisen führen” / „Vise ce aduc dor de ducă”).

Spre deosebire de informațiile din internet, cărțile nonficționale au avantajul luxurianței, al didacticii responsabile, și curajul de a prezenta contexte complicate într o manieră integratoare. Autorul de benzi desenate cunoscut sub pseudonimul Atak dedică un recviem porumbelului călător amenințat de extincție („Martha”), transmițând valori raționale și emoționale ale protejării naturii. Apa ca element al (supra)viețuirii, mările și oceanele, străfundurile oceanelor ca spații de viață încă neexplorate se numără printre subiectele abordate de tandemurile de autori Anke M. Leitzgen / Andrea Bockelmann („Erforsche das Meer” / „Cercetează marea”) și David Hettich / Tom Dauer („Die Ozeane” / „Oceanele”).

Un subiect important și de cumpănă în literatura pentru copii și tineret au devenit refugiații, azilanții și aclimatizarea celor în căutare de siguranță pe noi meleaguri, precum și întâlnirea cu oameni proveniți din spații culturale străine. Autori din diverse generații, de diverse origini și orientări politice au transmis un semnal clar. Kirsten Boie scrie jurnalul fictiv al unui refugiat arab pe ruta către Germania („Bestimmt wird alles gut” / „Precis totul va fi bine”), transmițând informație și stârnind compasiune. Peter Härtling („Djadi”) și Manfred Theisen („Check-Point Europa”) dau glas poveștilor unor băieți refugiați din Orientul Apropiat. Protagonista autoarei Julya Rabinowich („Dazwischen ich” / „Între două lumi: eu”) mijlocește comunicarea nu doar pentru familia sa, ci și pentru cititor, între spațiul cultural de origine și cel de destinație. Amintirile lui Mehrmousch Zaehri Esfahan din copilăria petrecută în Iranul anilor șaptezeci („33 Bogen und ein Teehaus” / „33 de arcade și o ceainărie”) sunt un exemplu de literatură autentică, în limba germană, despre azil și refugiați, o literatură aflată în continuă dezvoltare.

Căutarea adolescentină a identității se reflectă în spiritul epocii, trăirile vieții și cultura tineretului. În „Lisa, Paul und Frau Fisch” („Lisa, Paul și doamna Fisch”), Brigitte Schär povestește, în plăsmuiri fantastice bazate pe psihologie, cum o fetiță se pregătește să preia rolul surorii celei mai mari. În „Dunkelgrün wie das Meer” („Verde închis ca marea”), Ute Wegmann pune în scenă trăirile din vacanța de vară ale băiețelului pe nume Linn, marcate de îndoieli cu privire la prietena și la mama lui. Iar în „Pssst” („Șșșt”), caleidoscopul multicolor de cuvinte și imagini al autoarelor Annette Herzog și Katrine Clante din cele 12 episoade extrase din lumea Violei, o fetiță la vârsta prepuberală, corespunde stării de spirit a fetiței trăncănind vesel-obraznic și satisface totodată așteptările estetice ale cititorilor.

Experiența de refugiat a tatălui său și propria viața între două lumi culturale determină căutările de sine ale fiicei, descrise cu empatie și poezie în „Im Jahr des Affen” („În anul Maimuței”) de Que Du Luu. Iar fetița pe nume Beh, personajul autoarei Tamara Bach din „Vierzehn” („Paisprezece”), pricepe într o singură zi, după vacanță și boala suferită, în prima zi de școală, cu o privire înstrăinată, deosebirea între așteptările ei copilărești și realitate. În încheierea trilogiei sale despre viața unor adolescenți dintr un cvartal de blocuri înalte din Hamburg („Zeit für Astronauten” / „Vremea astronauților”), Nils Mohl face trecerea de la foarte apreciatele sale romane pentru tineret, având ca tematică deziluzia și noua libertate, la un studiu profund al grupului social descris, în care maturizarea este deopotrivă trăire de viață și artă literară.
Din punctul de vedere al criticii sociale, începând cu 2016, literatura pentru copii și tineret în limba germană părăsește zona de confort a ultimului deceniu, în care a înregistrat creșteri nebănuite, grație activităților de stimulare a lecturii. Dacă privim la creativitatea și spiritul inovator ce au luat naștere în ultimii ani, în contextul noilor provocări cu care se confruntă societatea, literatura pentru copii și tineret nu are decât de câștigat.

Copyright: Goethe-Institut, Birgit Dankert (ianuarie 2017)

Autoarea:
Birgit Dankert recenzează de 30 de ani cărţi pentru copii şi tineret în săptămânalul „Die Zeit“. Profesoara a predat până la pensionare biblioteconomie şi ştiinţele informaţiei la Facultatea de Ştiinţe Aplicate din Hamburg.