Miruna Vlada© privat
Miruna Vlada © privat
Miruna Vlada pregătește un nou volum de poezii, intitulat „Prematur”. Poemul de mai jos, ține să menționeze autoarea, a fost scris în contextul retragerii recente a Turciei din Convenția de la Istambul.
Wed, 7. April 2021
Un poem de Miruna Vlada
Nume: Miruna Vlada
Anul nașterii: 1986
Locul nașterii: București
Domiciliu actual: București
Cărți publicate: Poemextrauterine (2004, Editura Paralela 45); Pauza dintre vene (2007, Editura Cartea Românească); Bosnia.Partaj (2014, Editura Cartea Românească); Prematur (în pregătire, Editura Cartier).
o femeie fără copii e incompletă, spune erdogan
ca o mioapă care își pierde brusc ochelarii, spun eu
qui prodest o femeie
care nu își folosește ovarele?
de ce să plătim noi pentru stricăciunea ei? ne întreabă
ministrul de finanțe
sunt vremurile de apoi, zice Arhimandritul
s-a ajuns ca numai 33 de copii să fie născuți la 1.000 de femei
de vârstă fertilă
și totuși, 10% dintre femeile care nasc anual în România sunt
minore, zic eu
ceea ce un copil nu primește
nici nu va putea da vreodată mai departe
în jur de 22.000 de fete sub 18 ani
își folosesc anual ovarele micuțe ca să dea viață în România
22.000 de vieți grele pline de neajunsuri ies din ele
cineva răzuiește chiar în clipa asta
bilețelul de loz în plic
în ovarele lor bondoace
o femeie trebuie să facă minim 4 copii: unul pentru fiecare
din părinți, unul pentru biserică, și unul pentru apărarea
țării, spune mitropolitul Ardealului
la herghelie iepele gestante trebuie să stea separate, protejate
de restul.
au propriul staul,
ele costă cel mai mult
sterpele trebuie pedepsite, că aduc pagubă
uneori cu injecție letală uneori nu li se mai dă apă
că ne consumă furajele degeaba
iar pe restul, iepele tinere, le așteptăm să se împlinească
și le vină ciclul ca să le programăm de urgență la montă
toate iepele din marile competiții ecvestre sunt castrate
doar așa pot da rezultate
performanța se face greu ele nu pot avea grijă de pui
corpul tău de femeie are finitudine
o femeie educată, care nu face copii, își bate joc de Dumnezeu.
chiar și ministrul finanțelor are dreptul să ridice această
problemă –
unde se duc banii statului investiți în educația ei?
să nu vrei copii este o boală apocaliptică, a extincției.
era postumană începe în refuzul femeii
de a-și împlini trupul prin nașterea de prunci, zice episcopul
de Tomis
(experimentez pe propriul corp diferite
discursuri în loc de bricege)
Tu auzi ce spun ăștia?
Puterea noastră stă în pântecele femeilor noastre, spune
erdogan.
în lumea în care trăim să faci un copil e
un experiment social adesea letal, spun eu
Obligația femeii de a se reproduce e ca datoria bărbatului
de a face armata, spune erdogan
Rele, reci și superficiale sunt cele care nu dau curs datoriei,
spune erdogan
Slăbiciunea noastră stă în pântecele femeilor noastre. eu spun
asta.
am dezvoltat empatie față de toate aceste victime
față de femeile care au copii
lumea mea e produsul
lui Steve Jobs
oasele lui Steve Jobs au fost măcinate de cancer
curajul a rămas
nefolosit în cutia de scule a bunicului
sunt deja la
periferia vieții
mele
o fetiță mică ce are în ea ghemuită o fetiță mare nemulțumită
ce simți când vezi un copil?
căsnicia e un divorț ratat
nașterea e un avort ratat
se poate citi limpede
în ochii tăi răspunsul
ochii sunt un seismograf
mi-am pus la descriere pe Tinder – „Sunt periferia ta. Be
tender”
mă contactează
doar cei cu probleme de vedere
am realizat aici o enciclopedie ilustrată
despre toți cei pe care nu îi primim în noi
A 11-A APOSTOLIȚĂ. SINDROMUL VENEZUELA
eu văd lucrurile altfel
mai ales după ce mi-am încheiat cercetarea doctorală
by the way, acum sunt la al doilea postdoc
nu mai pot fi neutră pe subiectul ăsta
de fapt nici nu știu dacă te ajută răspunsul meu dar în fine
eu sincer cred că în relația stat-femeie, mai ales în contextul
maternităţii,
preferinţele femeilor trebuie să domine
preferinţele statului!
intervenţia statului
în probleme ce ţin de sfera intimă
şi individuală a femeilor
nu este nimic altceva decât o
a-t-r-o-c-i-t-a-t-e istorică
perpetuată nepermis de mult!
de fapt eu argumentez în lucrările mele pe acest subiect
contondent
că Biserica vrea să ne ia ochii
de la adevăratele probleme ale statului –
și că îl acoperă pentru că mulge bani de la el –
și vrea să ne scoată pe noi țapul ispășitor să pună totul pe
umerii femeilor –
pe care le consideră unicele vestale responsabile de dezastrul
națiunii!
tot ce e relevant e trecut de Biserică sub preș
totul – de la numărul uriaș de fete minore care rămân
însărcinate în România
de la copiii prematuri care mor din lipsa de aparatură
de la lipsa spitalelor –
și ei o tot țin una și bună cu
argumentul ăsta cretin al pericolului depopulării
și al veșnicului declin demografic
statul român efectiv arde în acest moment și Biserica se piaptănă
cu declinul demografic!
(chiar am folosit această metaforă recent
într-o prezentare la o conferință internațională de prestigiu
o să-ți trimit linkul!)
Dar ce vor ei de fapt? Să facem copii ca să ce?
Ca să n-ai ce le da de
mâncare? și să devii sclav pentru ei cu credite pe 30 de ani?
Cum să faci copii într-o asemenea țară condusă de BOR?
o țară unde popa vine și
sfințește deschiderea
unor companii private de pompe funebre
de la care probabil primesc bonus câte 15% per mort sau cum??
Lasă! Tu naște-l că ți-l crește Dumnezeu!
ăsta e sloganul campaniei electorale a BOR printre muritorii
de foame
ai Românicii noastre dragi!
că doar trebuie să le crească și lor sporul natural de enoriași
legați la ochi de instinctele animalice
pe care să le sfințească cu patrafiru lu’ pește prăjit!
scuză-mă m-am aprins cam tare nu știu ce e cu mine
nu-mi place subiectu’ ăsta
eu în studiile mele numesc asta „sindromul venezuela”
ai timp să detaliez? ok
practic totul pornește de la
toate satisfacţiile ce vin din carieră,
din validare. bani mulți, călătorii prin țări exotice, fără griji,
şi mai ales muuuult timp liber
dedicat auto-cunoaşterii…
vezi tu, cei care fac copii pierd tocmai această libertate
de a se auto-analiza în profunzime
de a şti cu adevărat cine sunt şi ce vor, nu-i așa?
în toată orbecăiala aia printre biberoane și scutece,
nici nu mai știi unde te sfârșești tu și unde începe sfârșeala ta.
A aduce încă un suflet pe lume
sporește suferința.
E un act crud, de vandalizare a acestei lumi.
Și mai e și teama de a transmite mai departe
o boală mentală gravă.
Aflăm zilnic de tot mai multe boli care se transmit genetic,
eșecuri care se transmit genetic.
Copii care plătesc crunt pentru păcatele părinților.
Iar aici la noi e și mai cumplit – 30 de ani trăiți degeaba.
Niciun român nu ar trebui lăsat
să mai reproducă dezamăgirea neamului ăsta –
masacrul Brâncovenilor, crima dublă din noaptea de Crăciun
asupra Ceaușeștilor,
toate repetate în cicluri istorice,
în urletele nou-născuților condamnați la plata istorică de
veacuri!
Frații noștri nenăscuți merită un viitor mai bun
dar acolo unde sunt, nu aici.
Eu sunt acel NU pe care mama nu a avut voie să îl spună.
Pe care milioane de femei nu au avut voie să îl spună.
Mama nu-şi lua o haină sau încălţări ca să am eu.
Ca eu să mă nasc în lagărul ăla fără căldură și fără curent din
lumea a 3-a. Românica.
M-am născut din însăși orbirea lor de adolescenți târzii,
din gesturile lor pripite de la 20 de ani, că nici nu știau bine
ce fac cu sexele lor.
Eu nu sunt dispusă să ajung în situaţia asta.
Ce vină are copilul acela inocent pentru toate astea?
Eu am acum luxul de a-mi pune această întrebare,
căci eu nu vreau să fiu o mamă depresivă și frustrată,
care tot restul zilelor ar tânji după viața de dinainte de copil.
Mantaua asta numită maternitate
nu ne îmbracă pe toate la fel de bine.
Sunt sigură ca alta ar fi fost situația
dacă mamele noastre
ar fi avut libertatea de a decide
când și câți copii să facă.
Am trăit mereu cu senzaţia că eram o povară,
şi că lor le-ar fi fost mai bine fără noi.
Puțin mai mult confort fără noi.
Mai puține rețete de xanax după 40 fără noi.
Am rămas marcată profund, în ADN,
de modul în care am fost crescuți în comunism,
de toată sărăcia aia, de urletele lor de neputință și frustrare.
Am fost modelată permanent de alții –
pe care eu nu i-am ales în viața mea și
de care acum vreau să fug în vacanțe exotice.
în Thailanda-all-inclusive
Eu nu vreau să condamn pe altcineva la suferinţa asta.
E suficient ce am eu de dus.
Chiar citeam ieri la știri că anul acesta în Venezuela
medicii şi lucrătorii din domeniul sănătăţii raportează
un număr tot mai mare de cereri de sterilizare – un număr
record.
Nu mai pot face față spitalele!
Nu mai au suficient anestezic să lege atâtea trompe!
Se stă la coadă la cabinetele gineco, mai ceva ca pe vremea lui
Ceaușescu
sau ca la Black Friday la americani
tu îți dai seama?
în Venezuela se stă la coadă la legarea trompelor
în contextul în care problemele economice ale ţării se agravează
pe zi ce trece și oamenii nu mai au ce mânca de la o zi la alta.
iartă-mă dar în acest caz
sterilizarea săracilor e un gest umanitar, profund creștin.
Ar trebui trimise de urgență chiar niște trupe ONU
de pacificare
da – de pacificare prin sterilizare.
Să salvam măcar în ceasul al 12-lea
niște suflete de la foamete,
de la comunism, de la indisponibilitatea emoțională a unor
părinți lobotomizați de sărăcie și de ideile lui Hugo Chavez
& de la efectele devastatoare ale schimbărilor climatice
căci fii sigură că o să primim în curând din lumea a 3-a
numai vederi cu nou-născuții în incubatoare improvizate
și cu măști de gaze la gură.
E mai umană sterilizarea forțată
decât o lege anti-avort, oricum.
Venezuela mai are acum o șansă, totuși,
să nu facă orfelinate pe bandă rulantă în loc de mall-uri
cum a făcut Ceaușescu
că el n-a vrut Perestroika și Coca Cola
a vrut demografie și statistică
încuiate în orfelinate
Ca multe alte produse farmaceutice de bază,
citeam că în Venezuela și prezervativele sau pilulele
contraceptive
au dispărut, practic, de pe rafturile magazinelor,
împingând un număr record de femei să-și pună unica speranță
într-un genocid lent, național,
care le trece printre picioare.
O intervenţie chirurgicală de sterilizare făcută din
compasiune națională,
din grijă față de semeni, nu-i așa?
Legi trompele – te legi la șireturi –
– te legi greșit – te împiedici.
în Venezuela e atâta sărăcie
acum încât a dispărut
până și mirosul de cordon ombilical
de pe străzi, și din sălile de operație.
Nimeni nu mai știe forma lui.
E doar foamete și ură și
nostalgie după Chavez.
Dincolo de egoismul ăsta grotesc adesea invocat,
femeile occidentale nu vor copii pentru că-s curve,
pentru că-s neserioase,
pentru că-s comode, leneşe, carieriste, panarame,
nu-i așa?
Atâta putem noi, ăștia din Vest,
pricepe din legarea trompelor?
De fapt, cred că petrecând
atât de mult timp cu studiile, și cu regretele,
nu m-am aplecat îndeajuns asupra vieții
Degeaba tot citesc acum despre Venezuela
când nu va mai bate oricum
nicio inimioară acolo în 50 de ani, nu-i așa?
cred că eu sufăr de sindromul Venezuela.
tu?
Anul nașterii: 1986
Locul nașterii: București
Domiciliu actual: București
Cărți publicate: Poemextrauterine (2004, Editura Paralela 45); Pauza dintre vene (2007, Editura Cartea Românească); Bosnia.Partaj (2014, Editura Cartea Românească); Prematur (în pregătire, Editura Cartier).
o femeie fără copii e incompletă, spune erdogan
ca o mioapă care își pierde brusc ochelarii, spun eu
qui prodest o femeie
care nu își folosește ovarele?
de ce să plătim noi pentru stricăciunea ei? ne întreabă
ministrul de finanțe
sunt vremurile de apoi, zice Arhimandritul
s-a ajuns ca numai 33 de copii să fie născuți la 1.000 de femei
de vârstă fertilă
și totuși, 10% dintre femeile care nasc anual în România sunt
minore, zic eu
ceea ce un copil nu primește
nici nu va putea da vreodată mai departe
în jur de 22.000 de fete sub 18 ani
își folosesc anual ovarele micuțe ca să dea viață în România
22.000 de vieți grele pline de neajunsuri ies din ele
cineva răzuiește chiar în clipa asta
bilețelul de loz în plic
în ovarele lor bondoace
o femeie trebuie să facă minim 4 copii: unul pentru fiecare
din părinți, unul pentru biserică, și unul pentru apărarea
țării, spune mitropolitul Ardealului
la herghelie iepele gestante trebuie să stea separate, protejate
de restul.
au propriul staul,
ele costă cel mai mult
sterpele trebuie pedepsite, că aduc pagubă
uneori cu injecție letală uneori nu li se mai dă apă
că ne consumă furajele degeaba
iar pe restul, iepele tinere, le așteptăm să se împlinească
și le vină ciclul ca să le programăm de urgență la montă
toate iepele din marile competiții ecvestre sunt castrate
doar așa pot da rezultate
performanța se face greu ele nu pot avea grijă de pui
corpul tău de femeie are finitudine
o femeie educată, care nu face copii, își bate joc de Dumnezeu.
chiar și ministrul finanțelor are dreptul să ridice această
problemă –
unde se duc banii statului investiți în educația ei?
să nu vrei copii este o boală apocaliptică, a extincției.
era postumană începe în refuzul femeii
de a-și împlini trupul prin nașterea de prunci, zice episcopul
de Tomis
(experimentez pe propriul corp diferite
discursuri în loc de bricege)
Tu auzi ce spun ăștia?
Puterea noastră stă în pântecele femeilor noastre, spune
erdogan.
în lumea în care trăim să faci un copil e
un experiment social adesea letal, spun eu
Obligația femeii de a se reproduce e ca datoria bărbatului
de a face armata, spune erdogan
Rele, reci și superficiale sunt cele care nu dau curs datoriei,
spune erdogan
Slăbiciunea noastră stă în pântecele femeilor noastre. eu spun
asta.
am dezvoltat empatie față de toate aceste victime
față de femeile care au copii
lumea mea e produsul
lui Steve Jobs
oasele lui Steve Jobs au fost măcinate de cancer
curajul a rămas
nefolosit în cutia de scule a bunicului
sunt deja la
periferia vieții
mele
o fetiță mică ce are în ea ghemuită o fetiță mare nemulțumită
ce simți când vezi un copil?
căsnicia e un divorț ratat
nașterea e un avort ratat
se poate citi limpede
în ochii tăi răspunsul
ochii sunt un seismograf
mi-am pus la descriere pe Tinder – „Sunt periferia ta. Be
tender”
mă contactează
doar cei cu probleme de vedere
am realizat aici o enciclopedie ilustrată
despre toți cei pe care nu îi primim în noi
A 11-A APOSTOLIȚĂ. SINDROMUL VENEZUELA
eu văd lucrurile altfel
mai ales după ce mi-am încheiat cercetarea doctorală
by the way, acum sunt la al doilea postdoc
nu mai pot fi neutră pe subiectul ăsta
de fapt nici nu știu dacă te ajută răspunsul meu dar în fine
eu sincer cred că în relația stat-femeie, mai ales în contextul
maternităţii,
preferinţele femeilor trebuie să domine
preferinţele statului!
intervenţia statului
în probleme ce ţin de sfera intimă
şi individuală a femeilor
nu este nimic altceva decât o
a-t-r-o-c-i-t-a-t-e istorică
perpetuată nepermis de mult!
de fapt eu argumentez în lucrările mele pe acest subiect
contondent
că Biserica vrea să ne ia ochii
de la adevăratele probleme ale statului –
și că îl acoperă pentru că mulge bani de la el –
și vrea să ne scoată pe noi țapul ispășitor să pună totul pe
umerii femeilor –
pe care le consideră unicele vestale responsabile de dezastrul
națiunii!
tot ce e relevant e trecut de Biserică sub preș
totul – de la numărul uriaș de fete minore care rămân
însărcinate în România
de la copiii prematuri care mor din lipsa de aparatură
de la lipsa spitalelor –
și ei o tot țin una și bună cu
argumentul ăsta cretin al pericolului depopulării
și al veșnicului declin demografic
statul român efectiv arde în acest moment și Biserica se piaptănă
cu declinul demografic!
(chiar am folosit această metaforă recent
într-o prezentare la o conferință internațională de prestigiu
o să-ți trimit linkul!)
Dar ce vor ei de fapt? Să facem copii ca să ce?
Ca să n-ai ce le da de
mâncare? și să devii sclav pentru ei cu credite pe 30 de ani?
Cum să faci copii într-o asemenea țară condusă de BOR?
o țară unde popa vine și
sfințește deschiderea
unor companii private de pompe funebre
de la care probabil primesc bonus câte 15% per mort sau cum??
Lasă! Tu naște-l că ți-l crește Dumnezeu!
ăsta e sloganul campaniei electorale a BOR printre muritorii
de foame
ai Românicii noastre dragi!
că doar trebuie să le crească și lor sporul natural de enoriași
legați la ochi de instinctele animalice
pe care să le sfințească cu patrafiru lu’ pește prăjit!
scuză-mă m-am aprins cam tare nu știu ce e cu mine
nu-mi place subiectu’ ăsta
eu în studiile mele numesc asta „sindromul venezuela”
ai timp să detaliez? ok
practic totul pornește de la
toate satisfacţiile ce vin din carieră,
din validare. bani mulți, călătorii prin țări exotice, fără griji,
şi mai ales muuuult timp liber
dedicat auto-cunoaşterii…
vezi tu, cei care fac copii pierd tocmai această libertate
de a se auto-analiza în profunzime
de a şti cu adevărat cine sunt şi ce vor, nu-i așa?
în toată orbecăiala aia printre biberoane și scutece,
nici nu mai știi unde te sfârșești tu și unde începe sfârșeala ta.
A aduce încă un suflet pe lume
sporește suferința.
E un act crud, de vandalizare a acestei lumi.
Și mai e și teama de a transmite mai departe
o boală mentală gravă.
Aflăm zilnic de tot mai multe boli care se transmit genetic,
eșecuri care se transmit genetic.
Copii care plătesc crunt pentru păcatele părinților.
Iar aici la noi e și mai cumplit – 30 de ani trăiți degeaba.
Niciun român nu ar trebui lăsat
să mai reproducă dezamăgirea neamului ăsta –
masacrul Brâncovenilor, crima dublă din noaptea de Crăciun
asupra Ceaușeștilor,
toate repetate în cicluri istorice,
în urletele nou-născuților condamnați la plata istorică de
veacuri!
Frații noștri nenăscuți merită un viitor mai bun
dar acolo unde sunt, nu aici.
Eu sunt acel NU pe care mama nu a avut voie să îl spună.
Pe care milioane de femei nu au avut voie să îl spună.
Mama nu-şi lua o haină sau încălţări ca să am eu.
Ca eu să mă nasc în lagărul ăla fără căldură și fără curent din
lumea a 3-a. Românica.
M-am născut din însăși orbirea lor de adolescenți târzii,
din gesturile lor pripite de la 20 de ani, că nici nu știau bine
ce fac cu sexele lor.
Eu nu sunt dispusă să ajung în situaţia asta.
Ce vină are copilul acela inocent pentru toate astea?
Eu am acum luxul de a-mi pune această întrebare,
căci eu nu vreau să fiu o mamă depresivă și frustrată,
care tot restul zilelor ar tânji după viața de dinainte de copil.
Mantaua asta numită maternitate
nu ne îmbracă pe toate la fel de bine.
Sunt sigură ca alta ar fi fost situația
dacă mamele noastre
ar fi avut libertatea de a decide
când și câți copii să facă.
Am trăit mereu cu senzaţia că eram o povară,
şi că lor le-ar fi fost mai bine fără noi.
Puțin mai mult confort fără noi.
Mai puține rețete de xanax după 40 fără noi.
Am rămas marcată profund, în ADN,
de modul în care am fost crescuți în comunism,
de toată sărăcia aia, de urletele lor de neputință și frustrare.
Am fost modelată permanent de alții –
pe care eu nu i-am ales în viața mea și
de care acum vreau să fug în vacanțe exotice.
în Thailanda-all-inclusive
Eu nu vreau să condamn pe altcineva la suferinţa asta.
E suficient ce am eu de dus.
Chiar citeam ieri la știri că anul acesta în Venezuela
medicii şi lucrătorii din domeniul sănătăţii raportează
un număr tot mai mare de cereri de sterilizare – un număr
record.
Nu mai pot face față spitalele!
Nu mai au suficient anestezic să lege atâtea trompe!
Se stă la coadă la cabinetele gineco, mai ceva ca pe vremea lui
Ceaușescu
sau ca la Black Friday la americani
tu îți dai seama?
în Venezuela se stă la coadă la legarea trompelor
în contextul în care problemele economice ale ţării se agravează
pe zi ce trece și oamenii nu mai au ce mânca de la o zi la alta.
iartă-mă dar în acest caz
sterilizarea săracilor e un gest umanitar, profund creștin.
Ar trebui trimise de urgență chiar niște trupe ONU
de pacificare
da – de pacificare prin sterilizare.
Să salvam măcar în ceasul al 12-lea
niște suflete de la foamete,
de la comunism, de la indisponibilitatea emoțională a unor
părinți lobotomizați de sărăcie și de ideile lui Hugo Chavez
& de la efectele devastatoare ale schimbărilor climatice
căci fii sigură că o să primim în curând din lumea a 3-a
numai vederi cu nou-născuții în incubatoare improvizate
și cu măști de gaze la gură.
E mai umană sterilizarea forțată
decât o lege anti-avort, oricum.
Venezuela mai are acum o șansă, totuși,
să nu facă orfelinate pe bandă rulantă în loc de mall-uri
cum a făcut Ceaușescu
că el n-a vrut Perestroika și Coca Cola
a vrut demografie și statistică
încuiate în orfelinate
Ca multe alte produse farmaceutice de bază,
citeam că în Venezuela și prezervativele sau pilulele
contraceptive
au dispărut, practic, de pe rafturile magazinelor,
împingând un număr record de femei să-și pună unica speranță
într-un genocid lent, național,
care le trece printre picioare.
O intervenţie chirurgicală de sterilizare făcută din
compasiune națională,
din grijă față de semeni, nu-i așa?
Legi trompele – te legi la șireturi –
– te legi greșit – te împiedici.
în Venezuela e atâta sărăcie
acum încât a dispărut
până și mirosul de cordon ombilical
de pe străzi, și din sălile de operație.
Nimeni nu mai știe forma lui.
E doar foamete și ură și
nostalgie după Chavez.
Dincolo de egoismul ăsta grotesc adesea invocat,
femeile occidentale nu vor copii pentru că-s curve,
pentru că-s neserioase,
pentru că-s comode, leneşe, carieriste, panarame,
nu-i așa?
Atâta putem noi, ăștia din Vest,
pricepe din legarea trompelor?
De fapt, cred că petrecând
atât de mult timp cu studiile, și cu regretele,
nu m-am aplecat îndeajuns asupra vieții
Degeaba tot citesc acum despre Venezuela
când nu va mai bate oricum
nicio inimioară acolo în 50 de ani, nu-i așa?
cred că eu sufăr de sindromul Venezuela.
tu?
© Cartier
© Editura Cartier
Trackbacks
Trackback specific URI for this entry
No Trackbacks
